<\/p>\n

Vreau s\u0103 ne amintim pu\u021bin de perioada comunist\u0103. \u00cen general, c\u00e2nd se \u00eencumet\u0103 s\u0103 analizeze diferite aspecte specifice acelor vremi, o bun\u0103 parte dintre compatrio\u021bi tind s\u0103 treac\u0103 \u00een revist\u0103 numai lucrurile nepl\u0103cute petrecute \u00een acest regim. \u00cens\u0103 eu vreau s\u0103 rememorez lucrurile frumoase din perioada comunist\u0103. De exemplu, cozile la p\u00e2ine. \u0218tiu c\u0103 pe vremea aia, \u00een Bucure\u0219ti lumea se pl\u00e2ngea de cozile la carne. Fiind dintr-un or\u0103\u0219el de provincie, pe noi ne-a ferit Dumnezeu de cozile la carne. La noi, carne nu v\u0103zuse nici primaru\u2019. Noi aveam cozile la p\u00e2ine.<\/p>\n

Pentru a putea intra \u00een posesia alimentului mai sus men\u021bionat, erai invitat la o a\u0219teptare care, de obicei, dura 3-3,5 ore. Coada \u00eencepea s\u0103 se formeze \u00een jurul orei 12:00 \u0219i abia dup\u0103 ora 15:00 se deschidea buticul. Aproape niciodat\u0103 nu ajungea tuturor, a\u0219a c\u0103 trebuia s\u0103 te a\u0219ezi la r\u00e2nd c\u00e2t mai devreme, pentru a fi sigur c\u0103 la finalul expedi\u021biei vei duce acas\u0103 \u00een traist\u0103 celebrul aliment, supranumit \u0219i \u201ecel de toate zilele\u201d. \u00cens\u0103 erau \u0219i zile cu program mai \u00eenc\u0103rcat, c\u00e2nd coada \u00eencepea s\u0103 se formeze pe la ora 11:00, \u0219i ajungea s\u0103 se dea<\/em> p\u00e2ine aproape de ora 16:00.<\/p>\n

Practic, c\u00e2t st\u0103teai la coad\u0103 la p\u00e2ine, aveai timp s-o combini<\/em> pe una, s\u0103 te despar\u021bi de ea, apoi iar s\u0103 v\u0103 \u00eemp\u0103ca\u021bi. Tatonarea specific\u0103 \u00eenceputului amoros decurgea \u00een felul urm\u0103tor:<\/p>\n

EL: Ce faci, pisi? Ai venit s\u0103 iei p\u00e2ineee?<\/p>\n

EA: Nuuu. Caviaaar.<\/p>\n

EL: Aaa! Da\u2019 treci \u00een fa\u021ba mea, ca s\u0103 pot fi eu \u00een spatele t\u0103u. (Ochii ad\u00e2nc \u00eenfip\u021bi \u00een posteriorul colegei de a\u0219teptare.)<\/p>\n

M\u0103 a\u0219ezam \u0219i eu, c\u00e2teodat\u0103 cam t\u00e2rziu (fie pentru c\u0103 uitam s\u0103 mai vin de la fotbal, fie pentru c\u0103 nu m\u0103 entuziasma ideea de-a sta vreo 4 ore nemi\u0219cat), la astfel de cozi. C\u00e2nd aceste evenimente erau \u00een desf\u0103\u0219urare, aveam respectabila v\u00e2rst\u0103 de 4 ani \u0219i jum\u0103tate. Probabil v\u0103 \u00eentreba\u021bi ce c\u0103ut\u0103m eu \u00een acest mediu, nefiind unul prea ofertant pentru un copil – ai mei erau la lucru, iar cartela (cea pe care era specificat\u0103 ra\u021bia de p\u00e2ine la care aveai dreptul – jum\u0103tate de p\u00e2ine pe zi) nu putea fi delegat\u0103 unei alte persoane care deja era a\u0219ezat\u0103 la r\u00e2nd. Se petrecea un troc simplu, matematic. O tranzac\u021bie pe cap de vit\u0103 furajat\u0103. C\u00e2te o vit\u0103 \u00een spatele fiec\u0103rei cartele<\/em>, iar aceast\u0103 regul\u0103 nu putea fi \u00eenc\u0103lcat\u0103 deoarece c\u00e2nd ajungeai la tejghea, v\u00e2nz\u0103toarea (Dumnezeu, pe vremea aia) \u00eentreba: \u201eUnde-i vita? Nu v\u0103d vita, nu dau p\u00e2ne<\/em>\u201d. A\u0219adar, prezen\u021ba unui membru din familie era obligatorie.<\/p>\n

La ora 16:00, c\u00e2nd se \u00eenapoiau ai mei de la lucru, era deja prea t\u00e2rziu. Era dup\u0103 finalul meciului: se str\u00e2ngeau plasele de la por\u021bi. B\u0103t\u0103lia era deja dat\u0103. Mai puteai z\u0103ri doar c\u00e2\u021biva r\u0103ni\u021bi pe c\u00e2mpul unde fusese adineauri \u00eenfruntarea. C\u00e2teva l\u0103nci \u00eempr\u0103\u0219tiate, scuturi abandonate, coifuri \u00eendoite \u0219i arcuri rupte, toate acompaniate de nori\u0219ori de fum ce p\u0103r\u0103seau domol solul, ca cea\u021ba suprafa\u021ba lucie a lacurilor \u00een dimine\u021bile r\u0103coroase. Se mai \u00eentrez\u0103rea c\u00e2te-un r\u0103nit t\u0103r\u0103g\u0103nindu-\u0219i piciorul spre o destina\u021bie nici de el \u0219tiut\u0103, un altul coco\u0219at, cu fa\u021ba schimonosit\u0103, \u00eenfig\u00e2nd parc\u0103 cu ur\u0103 ghearele \u00een propriul abdomen, str\u00e2ng\u00e2ndu-\u0219i stomacul \u00een zona splinei. \u0218i \u00eenc\u0103 doi camarazi c\u0103r\u00e2ndu-l pe al treilea pe o targ\u0103. Daa\u2026 era t\u00e2rziu. Foarte t\u00e2rziu. Trebuia s\u0103 fie cineva<\/em> acolo \u00eenainte ca acest decor s\u0103 se \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103, \u00eenainte de ora 16:00.<\/p>\n

Ajung la locul faptei \u00een jurul orei 11. Nu e nimeni. Mi-e ru\u0219ine s\u0103 m\u0103 pun primul. M\u0103 \u00eentorc pe la 11:45. \u00cencepuse s\u0103 se adune lume. Era momentul s\u0103 intru \u00een r\u00e2nd. Dup\u0103 vreo dou\u0103 ore f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eenainteze vreun pas – mul\u021bimea f\u0103c\u00e2nd un continuu stretching pe loc -, se z\u0103re\u0219te o femeie (poate v\u00e2nz\u0103toarea) intr\u00e2nd prin spatele magazinului. Agita\u021bie, balans\u0103ri pe v\u00e2rfurile picioarelor, priviri curioase \u0219i ner\u0103bd\u0103toare aruncate peste um\u0103rul celui din fa\u021b\u0103, murmur, \u00eens\u0103… alarm\u0103 fals\u0103. Venise doar s\u0103 ia ceva. \u00cenchide \u0219i se \u00eentoarce gr\u0103bit\u0103 \u00een fabric\u0103.<\/p>\n

Mai trec c\u00e2teva zeci de minute, sau ore (niciodat\u0103 nu-\u021bi puteai da seama \u2013 timpul avea o desf\u0103\u0219urare ciudat\u0103 aici, ca-n somnul scurt, nepl\u0103nuit, de dup\u0103-amiaz\u0103: la trezire, pe moment, v\u0103z\u00e2nd lumin\u0103 afar\u0103, nu-\u021bi dai seama dac\u0103 ai dormit 15 minute sau dou\u0103 zile), dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, iat\u0103 c\u0103 se apropie ora<\/em>. Gloata adunat\u0103, sim\u021bind miros de s\u00e2nge (sau de p\u00e2ine, \u00een cazul de fa\u021b\u0103), \u00eencepe s\u0103 fream\u0103te. \u00cencep pe r\u00e2nd, \u00eentr-un crescendo accelerat: atingeri, \u00eenghesuieli, \u0219ican\u0103ri, ghionturi, \u00eembr\u00e2nceli\u2026 Rezist. Eram deja mare acum. Avem c\u00e2teva palme bune peste genunchiul celorlal\u021bi. Deodat\u0103, aerul, \u0219i a\u0219a \u00een\u0103bu\u0219it, se scurge brusc ca dintr-un balon eliberat pe nea\u0219teptate. S-a deschis!<\/p>\n

\u00cembulzeala atinge cote maxime. Oamenii, cu ur\u0103 \u00een priviri, se \u00eemping \u0219i se trag unii pe al\u021bii. Deja se poate spune c\u0103-i b\u0103taie. Dezorientat, tocmai c\u00e2nd simt c\u0103 nu mai pot respira, aud, t\u0103m\u0103duitor, o voce: \u201eB\u0103\u0103\u0103! Nu mai \u00eempinge\u021bi, B\u0102\u0102\u0102! E un copil aici!!\u201d<\/p>\n

De fapt, nici nu \u0219tiu cu siguran\u021b\u0103 dac\u0103 a existat vreodat\u0103 vocea respectiv\u0103, sau era doar \u00een capul meu din dorin\u021ba arz\u0103toare ca ea s\u0103 existe, \u00eens\u0103 eu \u0219i acum o mai aud.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vreau s\u0103 ne amintim pu\u021bin de perioada comunist\u0103. \u00cen general, c\u00e2nd se \u00eencumet\u0103 s\u0103 analizeze diferite aspecte specifice acelor vremi, o bun\u0103 parte dintre compatrio\u021bi tind s\u0103 treac\u0103 \u00een revist\u0103 numai lucrurile nepl\u0103cute petrecute \u00een acest regim. \u00cens\u0103 eu vreau s\u0103 rememorez lucrurile frumoase din perioada comunist\u0103. De exemplu, cozile la p\u00e2ine. \u0218tiu c\u0103 pe … Continue reading Coad\u0103 la p\u00e2ine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/145"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=145"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/145\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":149,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/145\/revisions\/149"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=145"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=145"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.ryu.ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=145"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}